Blog

Psiholog Doina Zamfirescu: ”

Oamenii spun adeseori: “Mi-am pierdut timpul”sau “Am pierdut atat timp si nu am facut nimic”.Spunem asta in virtutea inertiei pentru ca de fapt ne gandim la un eveniment trecut din viitorul sau.
De exemplu cineva spune: “Am pierdut niste ani intr-o relatie care nu functiona”. Insa persoana vorbeste despre o situatie trecuta pe care nu o mai poate schimba. Considera ca nu facut anumite lucruri-de exemplu sa incheie relatia- pentru ca ACUM isi da seama ca ar fi trebuit sa o faca.

Gandind astfel oamenii incep sa experimenteze sentimente de vinovatie, tristete, furie, neputiinta, etc. Inca un exemplu despre cum starile noastre sunt create de gandurile noastre.

Cand decidem sa ne uitam in trecut si constatam ca nu am facut ceva ce regretam e bine sa ne aducem aminte urmatoarele: cand s-au intamplat lucrurile nu gandeam ca ACUM.

Asta probabil ne-ar ajuta sa nu mai experimentam sentimentele amintite mai sus.
Sta in firea noastra insa, sa vrem sa dam timpul inapoi desi stim ca nu se poate.

Este ca si cum am incerca sa reparam cu “mintea” de acum greseli pe care le-am facut in trecut.In afara de situatiile in care rememoram ce s-a intamplat in trecut in ideea de a invata pare ca orice demers incarcat de regret nu aduce nimic bun.
Cat de util este? Realitatea demonstreaza ca nu prea.

Si pentru ca noi nu putem lua timpul inapoi incepem sa credem ca ni-l datoreaza altii.
De aici apar o serie de complicatii…pentru ca nici ceilalti nu au cum sa faca asta.
Asta conduce la invinuire si reprosuri pentru ceva ce nimeni nu poate inapoia.

In schimb ne putem gandi la motivele pentru care am ales sa ne “pierdem” timpul intr-un anumit fel. Si la faptul ca atunci cand spunem ca l-am pierdut aveam de fapt avea niste asteptari care nu s-au realizat.
Cine a setat aceste asteptari? Cine a actionat in conformitate cu ele? Si de ce?
Oricum am privi situatia toate drumurile duc inapoi la noi.
Deci…cine ne poate da timpul……? (Daca asa ceva ar fi posibil.)”