Asertivitatea

Despre ce vorbim?

Asertivitatea reprezintă abilitatea de a exprima sentimente și emoții, convingeri și idei și de a-ți susține propriile drepturi într-o manieră constructivă. Stein și Book (2000, p. 66) oferă următoarea definiție

Asertivitatea este constituită din trei componente de bază: (1) abilitatea de a exprima sentimente (de exemplu, acceptarea și exprimarea furiei, a căldurii sau a sentimentelor sexuale); (2) abilitatea de a exprima convingeri și idei în mod deschis (a fi capabil de a exprima cu voce tare opinii, de a fi în dezacord și de a lua atitudine, chiar dacă este dificil din punct de vedere emoțional și chiar dacă asta presupune unele dezavantaje); (3) abilitatea de a lupta pentru propriile drepturi (a nu le permite celorlalți să te deranjeze sau să profite de tine). Oamenii asertivi nu sunt excesiv de controlați sau timizi – ei sunt capabili să își exprime sentimentele și emoțiile (adeseori în mod direct), fără a fi agresivi sau abuzivi.

Asertivitatea, care presupune franchețe, delicatețe li considerație pentru ceilalți, este descrisă de Weisinger (1998, p. 122) drept acea „abilitate de a-ți susține propriile drepturi, opinii, idei, credințe și nevoi, respectându-le, în același timp, pe cele ale oamenilor din jur.”

Conceptul de spațiu negativ ne poate ajuta să înțelegem diferența dintre asertivitate și agresivitate. Artiștii și designerii folosesc acest concept pentru a câștiga o viziune mai clară asupra formei, conturului și semnificațiilor contextuale ale unui obiect. Acest lucru se obține prin observarea spațiului din jurul obiectului propriu-zis. De exemplu, dacă desenezi o pară, încearcă să observi ceea ce este în jurul ei, felul în care para acoperă și umbrește spațiul sau obiectele din proximitatea ei. Aceeași metodă poate fi foarte folositoare în analizarea unui concept.

Pentru a explora spațiul negativ al unui concept, studiază cu atenție ceea ce el nu sete, pentru a minimiza șansele de a face presupuneri false și de a ajunge la concluzii greșite. Asertivitatea nu este agresivitate. Agresivitatea depășește asertivitatea și se apropie mai mult de impertinență, combativitatea și militantism. Diferența de bază dintre cele două concepte este dată de faptul că agresivitatea nu lasă loc pentru considerația față de sentimentele, punctele de vedere sau obiectivele colorlalți. Agresivitatea înseamnă a câștiga indiferent de costuri. „A trece ca un buldozer peste cineva” este o metaforă care descrie excelent esența agresivității.

Asertivitatea este o conduită la nivel de exprimare verbală, prin care se respectă demnitatea și statutul celorlalți, chiar și atunci când se comunică o informație ce ar putea fi neplăcută sau care ar putea genera controverse. În concluzie, asertivitatea este calea de mijloc între a fi o persoană ușoor de manipulat și a fi o persoană care zdrobește tot ce îi apare în cale.

De ce ar trebui să ne intereseze?

Asertivitatea este coloana noastră vertebrală, este curajul nostru, este îndrăzneala noastră – abilitatea de a interacționa cu mediul și de a ne face auziți. Asertivitatea ne oferă putere și ne ajută să ne facem înțeleși de către ceilalți. Ea susține imaginea noastră de sine pentru că, fiind asertivi, ne facem cunoscute propriile dorințe, sentimente și idei și stabilim granițe clare în raporturile cu cei din jur.

În timp ce asertivitatea se contruiește pe baza dinamicii interne de raportare la propriile sentimente, emoții și reacții, ea se va manifesta, într-un final, prin felul în care comunicăm și ne comportăm în exterior. Adesea, pentru a comunica eficient, este necesar să verbalizăm într-o manieră asertivă atitudini și convingeri ce presupun asumarea unui oarecare risc. Autorii cărții Skilled Interpersonal Communication definesc asertivitatea astfel: „Răspunsurile comportamentale asertive implică susținerea propriilor convingeri, dar nu exclud considerația față de celălalt. Stilul asertiv implică […] exprimarea deschisă și încrezătoare a sentimentelor și a opiniilor personale; aprecierea în egală măsură a propriei persoane și a celorlalți; disponibilitatea de a asculta punctele de vedere ale altor persoane […]” (Hargie și Dickson, 2004, p. 300)

Diferențele de opinie și conflictele sunt omniprezente în raporturile interpersonale. Pentru a fi eficienți în viață – la nivel profesional sau personal – trebuie să echilibrăm conflictele și să rezolvăm dimensiunile în mod corespunzător. În cartea The Power of a Good Fight, Lynn Eisaguirre afirmă „Trebuie să învățăm să nu mai evităm conflictele ca pe niște dușmani, ci să le acceptăm ca pe niște forte prietenoase, ce pot fi direcționate și utilizate în mod pozitiv. Responsabilitatea de a conduce impune necesitatea de a învâța să valorificăm potențialul conflictelor” (2002, p. 5).

Vă puteți imagina cât de fericiți și cât de eficienți am putea fi dacă, în situațiile dificile cu care ne confruntăm, am fi capabili să ne afrimăm și să ne susținem poziția, fără a ne periclita relațiile cu ceilalți, ba chiar reușind să le consolidam? Asertivitatea este aceea care ne dă posibilitatea de a fi corecți față de noi înșine, respectându-i, în același timp, pe ceilalți.

 

Cum se poate dezvolta?

Dezvoltarea abilității de a fi asertiv presupune, de obicei, două direcții de intervenție:

  • ascendent, pornind de la tendințe de reținere;
  • descendent, pornind de la tendințe de agresivitate.

Primul pas este indentificarea poziției clientului între cei doi poli descriși în continuumul din Figura 2.5.1 Atunci când ar fi necesar un răspuns asertiv, clientul tău păstrează liniștea sau reacționează exagerat? În situațiile în care nu răspunde asertiv, reacția sa corespunde unei singure direcții a continuumului sau tinde să osciele între cele două extreme, în funcție de context? Stein și Book au o abordare similară a conceptului în ceea ce privește asertivitatea (2011, pp. 73-75).

 

Figura 2.5.1. Continuumul Asertivității

Asertivitatea este condiționată de empatie și de curaj – acestea doua participând la moderarea comportamentului în fiecare dintre cele două direcții ale continuumului. Empatia ne ajută să fim mai sensibili la punctele de vedere ale celorlalți și contribuie la diminuarea propriilor mecanisme de apărare. De asemenea, ea facilitează considerația și respectul față de ceilalți. Tot prin intermediul empatiei, ne putem da seama cum ar putea fi influențați oamenii din jurul nostru de anumite informații pe care le păstrăm pentru noi înșine.

Curajul este cel care ne ajută să ne asumăm riscuri. El este cel care ne aprinde spiritul atunci când ne simțim slabi și tot el ne determină să ne deschidem mintea și pentru alte opinii, diferite de ale noastre.

Asertiv, nu pasiv! De la frământările de pe tema faptului că nu a reușit să spună cu voce tare ce avea de zis, clientul tău poate avansa până în punctul în care va fi capabil să își afirme punctul de vedere, ferm și deschis simțindu-se confortabil făcând acest lucru.

Asertiv, nu agresiv!  Clientul tău va trebui să renunțe la încercările de a-i copleși sau de a-i intimida pe ceilalți pentru a-i convinge să se poarte într-un anumit fel și să înceapă să își susțină opiniile în mod direct și calm.

Cum te simți când ești asertiv? Consideri că ești mai eficient atunci când îți asumi un comportament asertiv?

Ce câștigăm?

Dezvoltarea abilității de a răspunde asertiv poate să crească în mod exponențial valoarea personală, impactul personal și starea de bine subiectivă. Odată activat stilul asertiv, nu ne vom purta nici ca niște victime, nici ca niște instrumente de distrugere în masă. Nu vom suferi din cauza gândurilor negre nutrite față de ceilalți și nici din cauza sentimentelor neplăcute închise în noi. Nu îi vom face să sufere pe cei din jur, împroșcându-i cu exploziile noastre ofensive și caustice. Eleganța comportamentului asertiv ne va face oameni mai puternici, care nu evită să se confrunte cu ceea ce trebuie rezolvat, oameni pe care ceilalți se pot baza pentru claritate și onestitate.

Organizațiile sunt, de asemenea, mai productive atunci când managerii și angajații sunt asertivi la locul de muncă, comunicând deschis cu privire la activitatea lor, dar și în privința problemelor ce pot apărea.