Atractivitate şi autenticitate, psiholog Paul Morosanu

Autor: , , No Comments

Atractivitatea face trimitere la instinct. Sîntem atraşi instinctual de cineva sau de ceva, adică într-un fel iraţional, pe care nu mi-l explic; este un fel de a spune “Îmi place şi cu asta basta!”. Este importantă deoarece este unul din reperele ireductibile şi ne defineşte în profunzime. De ce pe mine, ca bărbat, mă atrage un anume tip de femeie şi nu altul? Nu ştiu, dar asta mă defineşte. Ce-i drept, şi standardul de frumuseţe se cultivă, dar, o dată cultivat, acţionează tot inconştient.Atractivitatea unei persoane se observă atunci cînd atrage pe alţii; în sensul cel mai comun, o persoană este percepută ca atrăgătoare atunci cînd atrage din punct de vedere erotic. Astfel, spunem despre o femeie că este atrăgătoare cînd primeşte complimente despre felul în care arată şi/sau cînd provoacă naşterea de fantasme erotice în bărbaţii care o văd. Dar, vorbind despre atractivitate, o persoană poate fi atrăgătoare şi în alte feluri. De exemplu, prin felul în care vorbeşte sau se manifestă în societate.

Cum definim autenticitatea? De ce e importanta?

Un om este autentic atunci cînd se exprimă aşa cum simte; atunci acţionează congruent cu sistemul său de valori, atunci cînd nu se minte pe el însuşi. Autenticitatea este importantă pentru echilibrul interior. Dacă nu-mi îngădui să mă manifest aşa cum simt, voi trebui să mă manifest altfel decît simt, decît îmi sînt motivele; în consecinţă, voi fi nevoit să fac o ruptură în mine însumi: o parte din mine va rămîne cu motivele mele reale, iar cealalată parte va fi investită în modul în care “trebuie” să mă manifest.

De exemplu, văd un vecin bătrîn că aruncă gunoaie în bloc, pe scări; mă deranjează ceea ce face el, dar nu-i fac observaţie, gîndindu-mă că n-aş fi politicos. Doar ne ştim de-atîţia ani. În această situaţie, dacă aş fi autentic, i-aş face observaţie; aşa că, dacă vreau să-mi păstrez apariţia de om politicos, voi tăcea. Însă voi acumula frustrare, în urma conflictului interior. Iar majoritatea din noi păstrăm aceste conflicte interioare în inconştient, astfel că nu mai sîntem conştienţi de existenţa lor. Şi atunci cînd acestea se manifestă, trăim un puternic dezechilibru: vreau să fac ceva, dar trebuie să fac altceva. Cum împac cele două extreme?

Vedeţi, de aceea autenticitatea este importantă: pentru a putea construi şi păstra un echilibru interior.

De ce ar trebui sa facem un echilibru intre autenticitate si atractivitate?

Aceste două trăsături nu sînt neapărat în opoziţie. Dar uneori, pentru atractivitate, facem lucruri care nu sînt neapărat în acord cu sistemul de valori şi atunci riscăm să nu fim autentici; chiar pînă la a ne minţi pe noi înşine. De exemplu, atunci cînd ne îndrăgostim, amplificăm tot ce este mai bun şi chiar inventăm “calităţi” noi. Dar, în timp, cine sîntem cu adevărat iese la iveală.

Cum ajungi sa ai un astfel de echilibru si care sunt beneficiile ?

Esenţial este să apucăm să ne cunoaştem pe noi înşine şi să apucăm să construim o coerenţă interioară; să ne construim valori, pe care să le testăm personal şi pe care să le păstrăm, în ciuda nevoii, de a fi atractivi “de faţadă”, uneori.

De ce unii oameni aleg sa nu fie autentici? De ce e atat de dificil sa fie ei insisi?

Deoarece disimularea are şi ea beneficiile ei. A fi autentici este pentru fiecare din noi cel mai natural lucru din lume, dar istoria de viaţă ne confruntă autenticitatea cu adevărate traume; de exemplu, un copil poate fi pedepsit constant pentru faptul că are multă energie şi vrea să se joace. El va învăţa că “nu este frumos să fie obraznic” şi, prin asta, să nu se manifeste aşa cum simte în mod natural. Ulterior, devenit adult, va fi (învăţat să fie) inautentic şi în alte domenii ale vieţii deoarece a învăţat cu un lung antrenament să nu fie el însuşi.

Dar, pe de altă parte, a fi inautentici atunci cînd sîntem ghidaţi de un anume conflict inconştient, nu este o problemă de alegere. Pot să mă trezesc pur şi simplu (tele)ghidat de nişte principii din categoria “trebuie”, fără să mă pot opune lor deoarece ele alcătuiesc însăşi structura mea interioară, în aceeaşi măsură în care propriile instincte o alcătuiesc. În principiu, de aceea mergem la psiholog: pentru a mai lămuri cîte un astfel de conflict interior şi pentru a ne regăsi treptat autenticitatea.

Psiholog Paul Morosanu