De ce sa ne valorizam defectele?
Pentru ca vrem sa evoluam iar valorizarea defectelor e unul dintre cele mai practice instrumente de dezvoltare personala.
E o eficientizare a resurselor proprii, a tuturor caracteristicilor pe care le avem. Si e o buna metoda de a fi creativi , de a fi altfel intr-un sens benefic pentru ca cei mai multi oameni aleg sa isi valorizeze calitatile dar nu defectele.
Daca ne uitam in jur vedem ca oamenii au urmatoarele atitudini fata de defecte:
• Le ignora, fiind permanent in faza de negare ( Esti un egoist/ esti paranoic. Eu?… Nu, ti se pare! Esti agresiv, ai o voce aspra… Nu, ti se pare, asa e vocea mea!”)
• Le accepta fara a actiona nicicum in privinta lor ( ‘Frate, asta sunt…cu bune, cu rele..Si nu mai mai schimb eu la varsta mea”)
• Au atitudine de ‘zen total’ : (“ Eu nu regret nimic din viata mea. Tot ce fac e foarte bine. Daca n-a iesit ceva, asa a fost sa fie” ). Asta n-ar fi o problema daca ar exista progres. Pentru ca in cazul unora, exista progres.Si atunci atitudinea nu e rea. Insa marea majoritate din categoria asta nu evolueaza niciodata pentru ca nu au nici o motivatie. Daca esti perfect …acum pe bune..ce sa mai faci?!
• Incearca sa le ascunda ( ex: ” Ce bine arati! Extraordinar, ai si slabit foarte mult! )- ascund invidia printr-o aparenta admiratie)
• Incearca cu indarjire sa le indeparteze din viata lor, cu fraze care incep cu” Trebuie sa nu mai fiu asa. Nu are rost. Voi face tot ce pot sa rezolv asta”
• Si le perfectioneaza, pervertind astfel calitatile in defecte, gen: o persoana foarte inteligenta isi foloseste aceasta calitate pentru a fura intr-un mod abil, o femeie frumoasa isi foloseste frumusetea pentru a obtine diverse favoruri.
Putini oameni isi constientizeaza defectele, si le accepta, le integreaza in personalitatea lor, lucrand apoi pas cu pas asupra cauzelor determinante.
Cum ajungem la concluzia ca avem anumite defecte? Ne bazam exclusiv pe noi, pe parerile celorlati sau facem o intersectie intre ele? Sau o selectie?
Asta singuri vom afla. Cert este insa ca adevarul e intodeauna undeva intre toate aceste pareri-repere. Pentru ca si noi avem un grad de subiectivism si ceilalti. Intersetand insa cele doua perspective subiective, suntem mai aproape de o concluzie obiectiva.
E un vechi proverb care spune ca ” daca doi iti spun ca esti beat, te duci sa te culci”. Cam mic poate esantionul:) si nereprezentativ..Insa daca auzi 10 pareri ca sa zicem ‘esti egoist’ , poti sa iti pui serios problema unui defect. Pentru ca orice defect e un simptom al unei probleme. Nu defectul e important in sine, ci mesajul pe care ti-l transmite.
Si de obicei defectele ne povestesc despre probleme interioare pe care daca nu o le rezolvam, se acutizeaza. Insa si daca iti spun doi oameni ca ai o problema, e bine sa te introspectezi. Cat mai neutru cu putinta fata de cei doi. Adica fara sa o iei personal. Pana la urma si ei sunt oameni si judeca prin prisma filtrelor lor.
Ne ajuta mult si introspectiile. Acele momente cand alegem sa fim extrem sa sinceri cu noi insine si ne analizam in amanunt, intrebandu-ne si apoi gasind singuri raspunsurile potrivite. ” De ce m-am purtat asa? Am actionat corect? De ce am reactionat? Ce ma deranjeaza? Si daca ma deranjeaza asta la ceilati, ce spune lucrul asta despre mine?” si tot asa…pana ajungem sa aflam tot ce vrem sa stim despre noi .
Putem sa mergem si la cursuri, ateliere, sa citim carti, toate sunt resurse utile insa e bine apoi sa le integram in modul nostru propriu de invatare asa ca ne vom crea metode proprii, planuri si moduri de evaluare. Pentru ca din cand in cand trebuie facuta cate o evaluare si ajustare. La fel ca in cazul dietelor care functioneaza diferit, si metodele de evolutie personala functioneaza diferit pentru ca in esenta suntem diferiti.
Cu siguranta sunt multe si complexe insa cele mia importante sunt acestea: stima de sine joasa( nu ne apreciem pe noi la adevarata noastra valoare si incercam sa demonstram opusul , fobii si neiertari, pe scurt NEACEPTARI DE REALITATI care nu au fost pe placul nostru.
Stima de sine joasa. E o mare problema, generalizata, cu diverse forme de manifestare tipice anxietatilor, dependentelor ,comportamentului evitant sau mai rau, izolarii totale pana la forme de agresivitate sau narcisism. Acel complex de superitate care de fapt si de drept e in esenta un complex de inferioritate.
Fobiile : exemple care stau la baza unor defecte: teama ca nu esti suficient de iubit care duce la egoism, neincrederea in tine ca femeie sau barbat si asta duce catre gelozie, teama ca nu esti suficient de valoros si ceilalti te pot eclipsa( invidie) si multe altele…
Neiertarile sunt la fel de daunatoare ca si celelalte cauze. Deloc intamplator, in cazul celor mai multi dintre noi cel mai adesea avem stari de neiertare fata de parintii nostri. Si fara sa vrem ajungem sa le copiem comportamentele percepute de noi ca fiind negative. Poate nu ne-am simtit intelesi si iubiti neconditionat cand eram mici. Daca insa nu facem pace cu trecutul nostru si nu rezolvam relatia cu parintii din acest punct de vedere, avem mari ‘sanse’ sa devenim razbunatori, lacomi, egoisti, agresivi, cinici. In plus, vom intra intr-un cerc vicios care ne va scoate in cale mereu si mereu aceleasi tipare de relationare sau de imprejurari in care vom reactiona mereu la fel.
Asadar, daca incepem sa tratam cauzele pas cu pas si cu multa ingaduinta fata de noi, usor, usor, scapam de defecte. De fapt, nu scapam de ele ci le valorizam!…