Despre comunicarea subliminala
” Desi pare ca s-a spus tot ce putea fi spus despre comunicare, cel putin la nivel teoretic, la nivel practic mai sunt multe lucruri, nu atat de spus cat de facut.
Acest lucru se intampla pentru ca oricat de importanta am considera comunicarea pentru evolutia personala sau a relatiilor dintre noi de exemplu, totusi, in relatia directa cu ceilalti ne este greu sa comunicam eficient. Inteleg prin eficient ca intre partenerii de discutie sa nu existe confuzie in ceea ce priveste continutul comunicarii, relatia sau contextul in care aceasta are loc.
In concluzie, am putea fi curiosi de ce nu reusim sa comunicam atat de bine pe cat ne dorim, desi stim ca o astfel de comunicare este in folosul nostru.
Un aspect care face comunicarea dificila intra in aria comunicarii subliminale prin faptul ca intr-o comunicare se pot transmite in afara mesajului direct care face subiectul comunicarii respective si alte mesaje care scapa atentiei constiente dar care pot influenta reactia interlocutorului.
In acest context se circumscriu situatiile in care nu ne pastram obiectivitatea pentru ca ”o luam personal”, adica interpretam interventia celuilalt ca pe un atac la persoana noastra. In astfel de situații cel din fata noastra a spus ceva ce a declasat in noi suparare, vinovatie, rusine, regret.
Situatia se complica daca mesajul care ne-a ”atacat” nu este exprimat verbal direct ci la un nivel care scapa perceptiei constiente in primul moment. Astfel atacul este identificat in componentele nonverbale ale comunicarii: caracteristicile vocii, mimica, gestica. Astfel ca desi cuvintele rostite de celalalt nu contin in sine nimic agresiv, felul in care se spun lucrurile poate fi interpretat ca o agresiune.
Mai mult decat atat, indiferent daca intentia partenerului a fost sau nu de agresiune, noi o putem lua personal oricum, pentru ca ceva anume din ce a spus sau a facut a declansat in noi un fel de buton de avertizare care spune: zona nesigura, pericol. Aceste butoane de avertizare ne spun ca avem niste zone sensibile pe care trebuie sa le protejam. Aceste zone sensibile se refera la faptul de a avea avea niste credinte despre noi insine si despre cum facem lucrurile, credinte cu care nu ne simtin bine si pe care incercam sa le ascundem. Acest tip de credinte genereaza teama, rusine, vinovatie, si atunci tendinta noastra este de a le nega, de a le ascunde. Aceste credinte si felul in care se formeaza pot scapa si ele controlului constient.
De exemplu, este posibil ca la un moment dat in viata mea cineva sa imi transmita mesajul ca nu sunt un bun profesionist. Daca mesajul vine de la o persoana importanta pentru mine este posibil ca eu sa cred acest mesaj si sa traiesc un sentiment de vinovatie. Este posibil ca acest sentiment sa persiste in timp chiar daca eu fac o treaba buna. Aceste sentiment imi creaza o sensibilitate in legatura cu subiectul ”cum imi fac eu treaba”. Ulterior intr-un context legat de profesia mea un coleg imi spune de exemplu: am auzit ca ai facut o treaba buna. Este posibil ca eu sa interpretez aceasta afirmatie ca fiind o ironie care spune de fapt ca nu am facut o treaba chiar atat de buna. Colegul meu nu a avut aceasta intentie, insa eu fiind sensibila la acest subiect si pastrand acel sentiment de vinovatie (chiar daca nu vreau sa il recunosc) ajung sa fiu suspicioasa si sa pun chiar eu la indoiala abilitatile mele in orice situatie profesionala.
Rezultatul la nivelul comunicarii si relationarii cu cei din jur este ca astfel de situatii creaza confuzie si tensiune si in acest context poate fi uitat chiar mesajul initial al comunicarii, el fiind acum inlocuit cu mesajul despre ”atac”.
Aceasta inlantuire de evenimente se petrece rapid si scapa in mare parte controlului constient interlocutorii regasindu-se intr-o situatie confuza, conflictuala, situatie in care nu stiu cum au ajuns si pe care nici nu stiu cum sa o rezolve.
Important pentru clarificarea si evitarea unor astfel de situatii este iesirea din cadrul conturat de mesaj si analiza din ”afara” a ceea ce se intampla. De asemenea sunt importante si onestitatea si curajul de a privi ”in fata” credintele despre noi insine si de a le provoca legitimitatea si eficienta in plan personal. ”
Psiholog Georgeta Iorga