Blog

Era o dupa-amiaza lenesa de duminica…

Amandoi, cuibariti unul in altul, Anca si Paul stateau pe canapea si se uitau la un film. Desi destul de interesanta povestea, gandurile Ancai incepura sa zburde aiurea.

Ca atunci cand esti fericit si linistit si n-ai vrea sa te concentrezi pe nimic in mod deosebit. Se gandi ca e fericita pe deplin alaturi de Paul, sotul ei si ca si-au gasit si ei in sfarsit, un ritm al lor.

Ochii ei, vistori s-au mutat apoi pentru o clipa pe biblioteca, pe un raft tare drag ei, unde statea linistit si rasfatat un bonsai. Era scaldat de lumina si frunzele ii straluceau de mandrie.

Bonsaiul asta era parte din sufletul Ancai. De fiecare data cand il vedea, simtea emotii. Uneori frumoase, de fericire, alteori triste, alteori chiar dureroase…O lume intreaga comprimata intr-un manunchi de frunze si ramuri.

Si l-a cumparat chiar in ziua in in care l-a cunoscut pe Paul. Isi aduce oricand aminte cu placere ziua, cu detalii exacte, ca si cum s-ar fi intamplat ieri.

Era acum 5 ani, s-a trezit cu o bucurie neasteptata in suflet, si nu stia de ce. Parea o zi obisnuita de sambata. A iesit doar sa-si faca cumparaturile si in drum spre casa, a mai zabovit un pic in fata vitrinei florariei pe care o stia atat de bine.

Intodeauna a iubit florile si ori de cate ori putea, in toate drumurile ei, daca nu se grabea din cale-afara, se opera in toate florarille care ieseau in cale. Nu statea mult. Un minut, doua si apoi pleca. Doar atat cat sa se incarce cu energia lor plina de viata!..

De mult ochise bonsaiul din vitrina. Dar se codea. Pentru ca era scump si pentru ca stia ca bonsaii se ingrijesc greu.. Pretentios, ce sa-i faci?!..Dar in acea zi, bonsaiul era la alt pret. Mai putin de jumatate. Ochii i s-au marit, intai de uimire, apoi intrebatori daca sa-l ia sau nu.

Asta a durat cateva secunde doar. A intrat apoi increzatoare in florarie unde vanzatoarea, doamna Maria, o doamna in varsta, blanda pe care o stia de mic copil, i-a zambit cald.

“ As vrea sa cumpar bonsaiul din vitrina” a spus ea zambind. “ Mi-e cam teama, ce-i drept c-am auzit multe povesti cu bonsai care mor reprede, dar vreau sa incerc si eu. Si parca simt ca-i al meu”.

“ Ma bucur mult” ii spuse doamna Maria, “ tocmai ce i-am schimbat pretul si chiar imi pare bine ca-l iei tu. Stiu ca iti place, de multe ori te-ai uitat la el.”

“ Si nu trebuie sa-ti fie teama de el. Daca il ingrijesti cum iti voi spune, n-o sa moara. E destul de pretentios dar stii ceva?…Asa e si dragostea! Toti o cautam, e fragila si are nevoie de multa grija. Daca o intelegi si o iubesti, te va rasplati cu fericire… Gandeste-te la bonsaiul asta ca la dragostea vietii tale!..”

Dupa ce a primit toate instructiunile necesare si asigurarea ca ori de cate ori va avea probleme cu el, sa vina si sa-I ceara sfatul, Anca s-a indreptat spre casa, entuziasmata ca si-a facut si ea un mic capriciu.

Seara s-a intalnit cu Paul pentru prima data, vorbisesera doar o data la telefon pana atunci. O matusa de-a ei i-a facut cunostinta cu el.

S-a aranjat destul de lejer, se simtea foarte primavaratica, relaxata si cand l-a intalnit, ceva a stralucit in ea. Paul era exact cum si l-a dorit.

Nu mai spera sa intalneasca pe cineva , deja se impacase cu ideea ca e ea prea pretentioasa si poate nu e nimeni pe placul ei, insa viata a surprins-o frumos de data asta.

S-au mai vazut de cateva ori si cum timpul ii aducea mai aproape sufleteste, au decis sa inceapa o relatie.

De bonsai, avea grija ca de ochii in cap:). Si intr-o zi, cum statea ea asezata, obosita, dupa servici si se uita la copacel, si-a adus aminte cuvintele vanzatoarei.

Si-a observat ca planta avea doua ramuri groase si din ele plecau multe ramurele mici. Cea din stanga era mai mica, mai fragila, cea din dreapta era viguroasa.

Si i-a venit un gand in minte: “ Copacelul asta reprezinta relatia mea cu Paul. Eu sunt partea din stanga, el e partea dreapta. “, isi zice amuzata de acest gand copilaresc…

Dupa un timp, bonsaiului i s-au uscat frunzele pe margine. A trecut pe la doamna Maria si i-a povestit ce si cum.

“ Nu-l uzi suficient. Vezi ca acum e mai cald si trebuie sa ai mai multa grija de el.. Asa e si in dragoste. Uneori e nevoie de mai multa atentie, mai ales dupa ce te obisnuiesti cu binele si ai senzatia la lucrurile merg de la sine.”

Din nou, aceeasi pararela. Si-a adus aminte de relatia lor. Ciudat, semana. Deja le era atat de bine unul cu celalalt ca nu mai faceau eforturi sa se surprinda in nici un fel. Parca incepea sa devina monotona povestea lor. S-a trezit din starea asta si a decis sa-i faca o supriza lui Paul. Ceva ce isi dorea el de mult. El, la randul lui, a redevenit dragastos si un nou suflu le-a adus relatia ca la inceput.

In scurt timp, s-au si mutat impreuna. Toate bune si frumoase un timp, insa bonsaiul iar a dat semne de suparare. Acum i s-au ingalbenit frunzele. Din nou, Anca a apelat la florareasa.

“ Draga mea, asta e semn ca il uzi prea mult acum. Nu e bine nici multa apa, ca-l ineci. Ti-am spus” , zise zambind, “ e la fel de pretentios ca si dragostea. Daca oferi prea mult, deja il sufoci pe celalalt. Totul cu cu masura, e nevoie de echilibru.”

Din nou, viata ei de cuplu semana cu bonsaiul. Il coplesea pe Paul cu atentie, mancaruri sofisticate, se aranja mult cand stia ca trebuie sa apara el. Paul era multumit si nu prea. Parca era invadat de ea. Parca ceva era prea mult.

Asa c-a hotarat sa faca o noua schimbare, si-a domolit eforturile si lucrurile au inceput sa mearga din nou bine, atat in caminul lor cat si in ghiveciul capricios.

Au mers bine toate mult timp. Intr-o zi, intr-o explozie de bucurie copilareasca, i-a zis lui Paul despre povestea pe care a creat-o despre bonsai. Si cum seamana bonsaiul cu ei. El a zambit, amuzat si intelegator si i-a spus: “ Esti tare spirituala dar incearca sa nu exagerezi, totusi. Maine-poimaine te apuci sa creezi alte simboluri prin casa. Poate si lingurile o sa fie in curand ceva”.

Asta nu i-a placut ei deloc. Ba chiar a inceput sa planga, pentru ca s-a simtit jignita de ironia lui. “ Iarta-ma, sunt asa un bou cate o data, nu stiu ce zic. E foarte frumos copacelul asta si e bine ca ai grija de el.”

Era interesant ca orice urcus si coboras din relatia lor era vizibil in modul in care arata copacelul. Anca, insa a decis sa-si tina gandurile in ea si i l-a impartasit doar doamnei Maria.

“ Da, nici nu ma mir. Stii si tu, toate lucruruile din jurul nostru au o energie. O energie a lor si apoi energia pe care le-o dam noi. I-ai dat acestui copacel puterea de a-ti oglindi relatia de cuplu. De asta e el atat de sensibil la toate schimbarile dintre voi.”

Dupa inca un an, cei doi s-au casatorit. O alta perioada frumoasa insa dupa un timp, copacelul a ramas fara frunze. Toate cele de pe partea dreapta, au cazut intr-o noapte.

Paul fusese plecat intr-o delegatie pentru o zi si cand s-a intors, cu un buchet de trandafiri imens, a vazut si el bonsaiul. Anca i-a surprins o fata brusc palida si un nod in gat. A preferat sa nu zica nimic iar apoi a zis, aproape rastit: “ Vezi ca bonsaiul asta se usuca, sa-l arunci. “ Si-a fortat apoi un zambet si i-a daruit florile.

Ceva parea totusi ciudat. Paul era brusc mult mai atent cu ea si in aproape in fiecare zi ii facea cate un mic cadou.

Din nou in drumurile ei spre supermarketul de langa casa, s-a oprit la florarie.” Credeti ca ma inseala??” a intrebat-o ingrozita pe vanzatoare. “ Simt ca e ceva in neregula cu el”.

“ Nu stiu, Anca. E un test oricum pentru relatia voastra. Si daca se intampla ce spui, dragoastea voastra daca e puternica, va invinge. Oricum, el te iubeste, stii asta”.

Cu durere si frica, Anca si-a trait urmatoarele saptamani nestiind ce sa creada. Deja copacelul usor-usor s-a uscat si pe partea stanga. “

„Frica si gelozia nu te ajuta” i-a spus doamna Maria. “Paul te iubeste in primul rand pentru ca esti parte din sufletul lui. Femei mai inalte si mai frumoase decat noi vor fi mereu in jurul barbatilor nostri. Sa nu uiti insa ca legatura dintre voi e unica si asta va tine impreuna. Daca treci peste propria suferinta si orgoliul pe care il avem fiecare, o sa intelegi poate ce se intampla cu el. Poate se simte nesigur pe el, incearca sa fii langa el si da-i putere si …surprinde-l cumva. Nu mai fii atat de previzibila.”

Femeia asta nu avea pretentia ca e un consilier, era un om simplu, dar cu inima mare si intelegea oamenii. Ii simtea. Asa ca Anca a decis sa-i urmeze sfatul, desi tentatia cea mai mare era sa-l confrunte pe Paul la o discutie directa.

Paul a primit foarte bine grija ei si a fost recunoscator pentru sprijinul de care avea anevoie. In plus, parca avea o noua femeie langa el, desi aceeasi. Doamna Maria a avut dreptate. Nu mai avea deloc incredere in el. Mai multe lucruri se intamplasera la jobul lui si il afectasera mult. A preferat insa sa nu discute cu nimeni.

La cateva saptamani, copacelul a inceput din nou sa infrunzeasca. Ancai i-au dat lacrimile cand a vazut mugurasii noi intr-o dimineata.

“Ti-am spus ca iubirea invinge, daca e puternica. Pot sa-ti cada toate frunzele, daca ai radacini vii, o sa prinzi din nou viata” i-a spus doamna Maria, mangaind-o pe brat.

S-au linistit apele, si copacelul a ramas martor la toata viata lor din ultimii 5 ani, ca un simbol al bucuriilor si necazurilor trecute impreuna.
Au mai fost perioade tulburi, a mai ramas copacelul fara frunze insa nu s-au mai speriat nici unul.

Pana la urma, dragostea adevarata are in ea si iertare si intelegere, si merita traita in ciuda fragilitatii ei.

“ Mai vulpita, tu nu esti deloc atenta la film, o trezi Paul din reveria ei. „Pe unde iti bantuie gandurile?…Tot la bonsai ?” o tachina el numaidecat.