Empatia

Despre ce vorbim?

Empatia este definită drept abilitatea „de a înțelege, de a conștientiza, de a recepta și de a experimenta, prin proximitate, aceleași sentimente, gânduri și trăiri ca o altă persoană” (Dicționarul Webster, 1993). În exercitarea eficientă a acestei capacități, este esențială învățarea metodelor de a oferi un feedback corect celorlalți în legătură cu emoțiile și sentimentele lor, dar și cu privire la motivele care le pot genera respectivele reacții afective.

Empatia se referă la abilitatea de a îi „citi” pe cei din jur, intrând în rezonanță cu ei. Primul pas constă în îndreptarea atenției asupra celuilalt într-un mod neivaziv, cu intenția sinceră de a asculta și de a înțelege acțiunile și emoțiile acele persoane. Pentru a face asta, trebuie să activezi același nivel de conștientizare pe care l-ai exersat atunci când ai lucrat la dezvoltarea propriei conștientizări emoționale, urmărind cu o curiozitate autentică aceleași întrebări pe care înainte ți le adresai ție însuți, de data aceasta raportându-le la celălalt: „Cum se simte în acest moment? Cât de puternice sunt acele emoții? Care este motivul pentru care se simte în acest fel?”

Abilitățile empatice se conturează în momentul în care oamenii încep să se diferențieze pe ei înșiși de ceilalți. Oamenii sunt capabili să se privească în oglindă și să se recunoască pe sine. Majoritatea celorlaltor animale nu au această capacitate. Însă, pentru a ne putea exercita abilitățile empatice, trebuie să fim conștienți de diferențele dintre noi înșine li ceilalți oameni. Empatia nu este același lucru cu simpatia. Simpatia presupune pierderea acelei distanțe critice dintre sine și celălalt, ajungând în punctul în care indentificarea este atât de mare încât ne vom simți în mod automat exact la fel cum se simte cealaltă persoană. Dacă celălalt este supărat, vom fi și noi supărați. Dacă celălalt este foarte motivat și extrem de entuziast, la fel vom fi și noi și, chiar dacă nu vom ști exact de ce, lucrul acesta se va întâmpla pur si simplu pentru că celălalt experimentează acele trăiri. Acest mecanism poate fi foarte util atunci când este nevoie de o reacție colectivă la o provocare comună, simpatia fiind o componentă esențială a loialității și a camaraderiei. În schimb, în lipsa consolidării independenței, simpatia se poate transorma cu ușurință în codependență. În acest fel, oamenii își pot pierde obiectivitatea și, odată cu ea, funcționalitatea sau eficiența personală.

Condiția de bază pentru dezvoltarea și menținerea relațiilor interpersonale autentice și de durată este reprezentată de un nivel sănătos de empatie. Mai mult, empatia este un element de bază pentru o organizație, o comunitate sau o familie înalt funcționale. Atunci când avem o abordare empatică, vom fi cu adevărat motivați să acordăm cu atenție celor din jur, vom fi disponibili să receptăm mesajele trimise de ceilalți pe toate căile de comunicare – de la ceea ce transmit pe cale verbală până la limbajul nonverbal.

Judith Flury și William Ickes afirmă că „abilitatea de a reconstitui cu acuratețe conținutul specific al gândurilor și al emoțiilor altor persoane reprezintă expresia completă a abilităților empatice ale unui individ” (2001, p. 114).

De ce ar trebui să ne intereseze?

În ritmul din ce în ce mai rapid al lumii contemporane, empatia devine mai importantă cu fiecare zi ce trece. Pentru a ajunge să fim mai atenți la cei din jur, am putea fi nevoiți să acordăm mai mult timp acestei activități, care presupune, de asemenea, un nivel ridicat de angajament și de motivație. Cu toate acestea, punerea în aplicare a abilităților empatice va merita cu siguranță investiția de timp, compensând prin faptul că empatia determină un grad net superior de exactitate în comunicare. Drept urmare, productivitatea va crește și potențialul conflictual va fi redus. După cum afirmă Stein și Book, „atunci când vei face o afirmație de natură empatică, chiar și într-un context tensionat sau opozițional, vei determina o schimbare a forțelor. Un schimb de păreri controversat și dificil se va transforma într-o alianță de colaborare” (2011, p. 112).

Alianțele colaborative sunt caracterizate de o reziliență care le mărește atât puterea, cât și productivitatea. Primul pas în crearea unui context colaborativ constă în interacțiunea bazată pe empatie. În mod evident empatia este fundația pe care se va construi încrederea. Atunci cțnd asiști alți oameni în soluționarea unui conflict, comentariile empatice sunt cele care deschid canale noi de comunicare și pot aduce în discuție flexibilitatea atât de necesară pentru rezolvarea oricărui tip de problemă. Mai mult decât atât, conduitele empatice vor constitui exemple pozitive esențiale pentru cei implicați în conflict.

Cercetătorii din domeniu explorează, de asemenea, posibilele conexiuni dintre abilitățile empatice și evoluția speciei umane. În The Denver Post, Natalie Angier scrie despre faptul că cercetătorii au studiat manifestările empatiei la cimpanzeii din grădinile zoologice. Ea consemnează că „empatia este acea emoție cu o importanță aproape la fel de mare ca forța gravitațională, acel fenomen care păstreaza evoluția umanității pe traiectoria ei proprie, la fel de sigur precum Pâmântul se învârte în jurul Soarelui; ea se manifestă în acea putere a oamenilor de a recunoaște situația de criză în care se poate găsi celălalt și de a prelua asupra propriei persoane povara, ca și când ar fi fost programați” (1995, p. 2A).

Într-o lume plină de provocări ce necesită negociere, oamenii au nevoie de tot ajutorul posibil. Una dintre cele mai productive strategii din negociere constă în aplicarea abilităților empatice în comunicare. Propunerile tale vor avea, cu certitudine, o forță de persuasiune mai mare atunci când vor fi prezentate într-un mod empatic.

Fiecare dintre abilitățile specifice IE, abordate pe parcursul acestei cărți, le influențează pe toate celelalte, de aceea nivelul de dezvoltare al empatiei este intim corelat cu autoconștientizarea emoțională, autoperceprerea, testarea realității și autoactualizarea. Dupa cum afirmă și Lane (200): „Abilitatea de a fi în contact cu propriile emoții derivă, probabil, din ceea ce individual a primit, la rândul său, din partea celorlalți – de exemplu, de la persoanele responsabile de îngrijirea sa în copilărie. Odată cu trecerea timpului, reprezentările aferente experiențelor personale și cele aferente experiențelor altor persoane devin din ce în ce mai diferențiate. Pe parcursul dezvoltării, abilitatea de a fi corect racordat la starea emoțională a altei persoane apare, probabil, ca o funcție a abilității de a extrage informație din propria experiență emoțională, care, la rândul ei, este o funcție a felului în care experiențele emoționale în cauză au fost reprezentate pentru sine și apoi comunicate celorlalți” (p. 184).

 

 

 

Cum se pot dezvolta?

ↈ  Învață să descifrezi limbajul corporal. Observă expresiile faciale ale cuiva, respirația, postura și tonalitatea acelei persoane, apoi încearcă să le imiți la nivel corporal. Analizează felul în care noua postură te face să te simți. Acest exercițiu ne pune la dispoziție o cale foarte ușoară de a intra în rezonanță cu o altă persoană.

Unul dintre factorii esențiali în dezvoltarea empatiei presupune existența intenției de a acorda atenție celorlalți. Pentru a face acest lucru posibil, este necesară exersarea motivației personale de a-i asculta și de a-i înțelege, cu adevărat, pe oamenii care încearcă să ne comunice ceva, renunțând la tendința de a proiecta propria noastră interpretare a realității asupra lor. Această strategie și altele ce urmează a fi prezentate sunt excelente pentru ședințele de coaching cu grupuri.

  • Pune-te în locul celuilalt! Fie că este vorba de o interacțiune scurtă, ca parte a unei conversații, fie că este vorba de a încerca să execuți aceași muncă sau măcar să urmărești felul în care muncește acea persoană, poți identifica o mulțime de feluri în care ai putea experimenta concret realitatea altcuiva.
  • Încearcă să înțelegi care sunt îndatoririle celorlalți și care sunt cerințele pe care ei trebuie să le satisfacă.
  • Pune întrebări. Dacă cineva zice ceva de neînțeles pentru tine, spune: „Interesant! Ai putea să îmi explici mai multe despre asta?” În acest fel, vei avea mai multe șanse să înțelegi corect ce a vrut să spună celălalt și, în plus, s-ar putea să îl ajuți și pe el să se înțeleagă mai bine.

Ce câștigăm?

Puțini dintre noi găsesc o plăcere în certuri, însă cu toții generăm conflicte din când în când, iar o modalitate sigură de a declanșa unul este înțelegerea greșită a mesajului pe care a vrut să îl transmită o altă persoană. Desigur, putem da vina pe celălalt, dar cea mai productivă și cea mai dezirabilă strategie este aceea de a ne asuma responsabilitatea pentru eficiența comunicării. Primul pas constă în a asculta în mod empatic. Nu vom obține doar o imagine mai corectă a ceea ce încearcă să ne spună celălalt, ci îl vom ajuta, cu siguranță, și pe el să își clarifice ce are de spus.

De exemplu, Stephanie îl ascultă pe Tom în timp ce acesta povestește despre o situație dificilă legată de unul dintre clienții lui. Ocazional, ea îi oferă feedback, atât prin reformularea lucrurilor pe care el le spune, cât și prin exprimarea propriei percepții asupra felului în care Tom pare să se simtă. „Adică au comandat joi două mii de bucăți și apoi au sunat marți din nou, după ce comanda fusese expediată, ca să anunțe că vor, de fapt, numai șase sute? Vai, cu siguranță ai fost furios și descurajat.”

Tom știa deja că se simțea furios din cauza comportamentului lipsit de considerație al clientului și din cauza muncii în plus la care situația îl forța, dar nu conștientizase că se simțea și dezamăgit pentru că reducerea volumului comenzii însemna și că el nu avea să își îndeplinească norma de vânzări. Reflectarea făcută de Stephanie l-ar putea ajuta pe Tom să găsească o soluție mai eficientă pentru problema cu care se confruntă, având în vedere că recuperarea după o descurajare necesită resurse dife-rite de cele activate în cazul furiei.