Gandul SI/SAU emotia ?
Psiholog Doina Zamfirescu:
” Ce este gandul? Dar emotia?
As putea sa scriu o gramada de definitii si tot nu as putea surprinde intregul.
Mai bine va spun o poveste:
Intr-o dimineata, gandul a luat hotararea sa plece la o plimbare.
Cum mergea el –gandindu-se- bineinteles hop apare si emotia.
“Buna, ce mai faci? Eu sunt bucuroasa!” spuse emotia.
“Da’ de ce? zice gandul.” Cum anume? Si pentru ce? Si…”
“Pai uite asa simplu. Azi m-am trezit bucuroasa.” zice emotia.
“Nuuu se poate. Asa pur si simplu?” zise gandul.
“Da. Pur si simplu. Da’ tu ce faci?” intreba emotia.
“Pai…eu..ma gandesc…” spuse gandul.
“Hai sa ne bucuram impreuna, vrei?” spuse emotia.
“Hai sa vedem cum este.” ingadui gandul.
Si au petrecut o zi frumoasa impreuna pana cand gandul s-a plictisit.
Era atat de obisnuit sa isi puna intrebari si trecuse atat de mult timp de cand nu mai facuse asta incat inspuse sa creada ca pierduse timpul degeaba. Erau atatea lucruri care il preocupau.
Emotia pe de alta parte obosise sa il inveseleasca pe gand. Era atat de posomorat. La inceput fusese atat de distractiv sau cel putin asa credea emotia. Asa ca fara sa isidea seama au inceput sa taca.
“Gata, s-a terminat cu distractia. Am facut pauza. Acum gata, ne mai vedem noi.” spuse gandul.
“Pai sigur, acum te-ai plictisit. Cand in sfarsit ne distram si noi tu te superi si vrei sa pleci.” spuse emotia imbufnata.
“Pai din cauza ta am pierdut timpul. Si am atatea de ….gandit”-spuse cu naduf gandul.
“Da, sigur din cauza mea nu mai gandesti. Acum m-am intristat.” spuse emotia.
“Da? Spune-mi de ce? Care ar fi motivele? De ce spui asta? Da-mi argumente!” rosti ingrijorat gandul.
“Pai…n-am. Am vrut sa fiu bucuroasa si gata!” spuse simplu emotia.
“Da, am inteles tu nu gandesti mai deloc! M-ai facut sa imi pierd timpul” spuse gandul infuriat.
“Daca mai continui sa stii ca incep sa plang!” spuse speriata emotia.
Si s-a lasat o liniste si apoi…tacere. Primul care a vorbit a fost gandul.
”Daca ma..gandesc nu a fost asa de rau. Imi trebuia o pauza. Iar tu m-ai ajutat sa mai ies din ..stii tu..gandurile mele”– a spus el incurcat.
“Si mie mi-a placut sa ne plimbam astazi. Poate ne mai intalnim si altadata.” spuse incet emotia.
Si de atunci au facut un pact: se vor ajuta unul pe celalalt in asa fel incat intalnirile lor sa fie dorite de amandoi.
Si-au promis sa o sa fie prieteni. Buni. Sa se ajute si sa se sustina cand va fi cazul.
Pentru ca impreuna puteau sa mute muntii din loc!
EPILOG:
Ce a fost mai intai: emotia sau gandul? Greu de spus. Este o dilema de genul: ce a fost mai intai: oul sau gaina?
Cred ca gandurile si emotiile pot fi ca oamenii: cei mai buni prieteni, cei mai mari dusmani sau pot fi indiferenti si pot trece unul pe langa celalalt.
Depinde doar de noi ca intalnirea dintre ele si felul in care ale apar sa ne fie benefic sau …nu.”
Psiholog Doina Zamfirescu