Relatia dintre copil si parinti este de departe cea mai importanta relatie a fiecarui om. Este definitorie pentru tot restul vietii, legat de orice: increderea in viata, increderea in el insusi, relatiile cu ceilalti, modul in care isi deciziile, motivatiile si un aspect foarte important: modul in care isi va alege partenerul de viata.
De aceea e esentiala o educatie corecta si nu doar corecta. Ar fi frumos ca tot acest proces de re
lationare sa se transforme intr-o frumoasa prietenie care dupa ani si ani sa iti provoace amintiri memorabile!..
Fiecare parinte cu un comportament normal isi iubeste copilul si doreste sa-l educe cat mai bine si mai armonios, insa fara sa-si dea seama, uneori parintii gresesc pentru ca nu isi inteleg prea bine copii si nu le inteleg nevoile extrem de specifice.
In primul rand, fiecare copil are nevoie de multa dragoste si e esential sa simta acest sentiment care-i confera multa siguranta emotionala si motivatie pentru deciziile lui ulterioare.
Apoi, aspecte care tin de a stabili reguli si limite pe de o parte si disciplina pozitiva pe de cealalta parte, se constituie intr-un capitol important insa greu de pus in echilibru in mod benefic atat pentru copil, parinti cat si relatia copil-parinti.
Acceptarea e un alt element cheie al relatiei parinte-copil, de pe o parte pentru copil e important sa se simta acceptat asa cum e, pe de alta parte si copii ar fi bine sa invete sa-si accepte parintii cu limitele lor,cu greselile lor, multe facute chiar dintr-o dorinta exagerata de a-i ajuta.
Rabdarea de asemeni este importanta pe tot parcursul relatiei parinte-copil, chiar si dupa ce copilul devine adult. In prima parte, e vorba de rabdarea parintelui de a-si invata copilul pas cu pas, de a-l indruma in sensul abilitatilor si talentelor lui iar apoi rabdarea se imparte la doi ca si responsabilitate intrucat si copii trebuie sa aiba rabdare cu parintii, mai ales pe masura ca acestia imbatranesc si e nevoie de multa intelegere si dragoste.
Pentru ca relatia dintre parinti si copii nu se termina la 18 ani. Nici la 23 nici la 30, ci se continua toata viata. De aceea e important sa stim in fiecare etapa a existentei, cum sa ne comportam unii cu altii. E critica intr-adevar implicarea parintilor in primii 18 ani, insa importanta este toata viata. Numai ca pe masura ce anii trec, si responsabilitatea copiilor fata de parinti creste pana cand ajunge la fel de semnificativa ca pondere , dupa care o devanseaza pe cea ca parintilor pe masura ce acestia inainteaza in varsta. E un ciclu frumos, rotund, care se incheie natural insa asemnei coloanei infinitului, un nou ciclu de viata si dragoste apare, iar copiii devin la randul lor parinti.
Ca o observatie generala, uitandu-ne la evolutia relatiilor dintre copii si parinti din tara noastra, vedem doua curente total diferite: cel al parintilor predominant exigenti si diciplinari( generatiile de parinti pana prin 90-95 maxim) si al doile curent( generatia de dupa 95) parinti predominant permisivi, suportivi, care se implica foarte mult in a le oferi copiilor acces la cat mai multe resurse de invatare si dezvoltare de abilitati. Cum e oare mai bine? E mult de discutat pe aceasta tema insa clar merita facute niste analize, pentru ca parintii de azi sunt copii de ieri si multe proiectii despre fericirea lor ca si copii au fost transferata in relatiile lor actuale de familie.
Exista foarte multa informatie scrisa, carti, bloguri cat si filme pe tema asta. Va recomandam cateva care speram sa va aduca raspunsuri la intrebari si sa ridice intrebari pe care numai in voi le veti gasi, cu raspunsurile complete:
- Ca si blog recomandam printesa urbana, pe numele ei real Ioana Chicet-Macoveiciuc, deja cunoscuta de foarte multa lume in tara noastra pentru informatiile si experientele expuse cu intelepciune, umor, caldura si grija fata de oameni si mai ales fata de copii, blandetea fiind calitatea pe care o apreciaza, adopta si ne sfatuieste si pe noi sa o integram in interactiunile cu copii nostri.
Recomandari de carti:
Copilul tău competent, de Jesper Juul
Propune o perspectiva de schimbare a paradigmei clasice in care parintele este autoritatea uneori dura si violenta iar copilul trebuie sa fie obiedient.
Copii nostri inglobeaza inteligenta tuturor generatiilor anterioare, ca urmare ar fi mai bine sa le recunoastem competenta mai ales emotionala si sa-i tratam ca pe egalii nostri, doar rolurile noastre sunt diferite.
Daca suntem atenti la feedback-ul copiilor nostri, putem construi o alta baza de comunicare, axata pe alte paliere decat cele vechi, ierarhice, mai exact de cunoastere a nevoilor si respectarea acestora, intr-o atmosfera de armonie, in care copilul este incurajat sa-si exprime cat mai mult din emotiile si trairile sale, cat si a rationamentelor care il vor ajuta sa devina adultul responsabil de maine. Psihoterapetului danez Jesper Juul vine si argumenteaza cu o cazuistica bogata , din cariera sa internationala de psihoterapeut.
Nu există copii răi, de Janet Lansbury
Janet Lansbury explica in aceasta carte ca fiecare comportament pe care noi il consideram nepotrivit pentru copilul nostru( furie, crize de nerv, crize de plans, trantit, spart, aruncat cu obiecte, sfidare la rugamintile noastre) pe de o parte ne aduce in fata aspecte din interiorul nostru pe care trebuie sa le tratam cu multa seriozitate ,cat mai repede si eficient cu putinta pentru ca oglidesc stari din noi, iar pe de alta parte ne invata sa ne antrenam in a le explica copiilor nostri ca exista limite in orice. Este bine sa le explicam asta cu blandete si sa le aratam care sunt consecintele depasirii lor. Sigur acolo unde se poate si nu le-ar punem viata sau sanatatea in pericol.
De asemeni asa le transmite si mesajul ca noi suntem in control si putem sa le exemplificam cum gestionam limitele sanatoase din viata noastra. Pana la urma, acestea fac parte din evolutia fiecarui copil si daca avem intelegere si blandete, si multa, multa rabdare:) acest proces are un parcurs foarte bun inspre maturizarea copilului.
Părinți liniștiți, copii fericiți, de Laura Markham
Pornind de la cele mai recente cercetări pe tema dezvoltării creierului uman şi experienţa sa clinică cu părinţii, dr. Laura Markham are o abordare simplă, dar eficientă. Mesajul ei este următorul: cultivarea unei conectări emoţionale cu copilul produce o schimbare reală şi de durată. Când această legătură vitală este stabilită, nu mai e nevoie ca părinţii să apeleze la ameninţări, cicăleli, insistenţe, recompense sau chiar pedepse. Cartea îi va ajuta pe părinţi să-şi înţeleagă mai bine propriile emoţii – şi să şi le gestioneze –, astfel încât să poată acţiona cu empatie şi comunicând clar, pentru a creşte copii care îşi controlează singuri comportamentul. Exemplele folosite le oferă părinţilor cu copii mici sau preşcolari soluţii şi fraze gata testate.
REȚETE DE JOCURI. DE CE ȘI CUM SĂ TE JOCI CU COPILUL TĂU de Lawrence J. Cohen
Primul și poate cel mai important lucru pe care îl înveți/conștientizezi când citești această carte este că, atunci când intri în lumea jocului copiilor, intri în lumea lor unde ei știu regulile cel mai bine. Nu există autoritate, există egalitate. Crezi că dai dovada de slăbiciune? Din contră. Prin joacă și prin timpul pe care îl oferi copilului tău jucându-te cu el, stabilești o legătură puternică cu el, de încredere. Dacă tu vii în lumea lui și el va veni în lumea ta.
”Din păcate, atunci când spunem “Nu vreau să mă joc”, copiii interpretează drept “Nu vreau să vin lângă tine, în lumea ta”. Și atunci nu-i de mirare că ne spun “Nu vreau să merg la școală”, “Nu vreau să merg la mătușa Margaret”. Copilul spune pur și simplu că nu vrea să intre în lumea noastră. Cu cât intrăm mai mult în lumea lui, cu atât va fi mai cooperant când îl vom trage după noi în lumea adulților. ”
O carte despre joc ca mod de a ne regăsi cu toții, părinți și copii. Larry Cohen spune că interacțiunea prin joc este o cale importantă de a stabili legături apropiate, de siguranță și atașament. Tot ce avem de făcut noi, părinții, e să nu ne mai luăm atât în serios și să ne aducem aminte să ne și distrăm, din când în când, alături de copiii noștri. Veți găsi în care multe soluții de joc pentru multe situații dificile din viața cu copii mici sau mari.
SECRETELE INTELIGENȚEI COPILULUI de John Medina
Dr. JOHN J. MEDINA este biolog molecular specializat în cercetarea genelor implicate în dezvoltarea creierului uman şi genetica tulburărilor psihice. Da, asta înseamnă că ”Secretele inteligenței copilului” este o carte științifică. Însă, este scrisă într-o manieră accesibilă și plină de umor.
Care este cel mai important lucru pe care îl puteţi face în timpul sarcinii?, ” Cât timp e bine să stea copilul dumneavoastră în faţa televizorului?”, ” Este sau nu bătaia ruptă din rai?” sunt câteva dintre întrebările esențiale la care vei afla răspuns citind cartea lui John Medina.
EDUCAȚIA PRIN IUBIRE de Ross Campbell
Ross Campbell propune în această carte o metodă de educație proactivă prin care se urmărește formarea persoanei, nu un simplu control al comportamentului – educația prin reacție.
Metoda proactivă se axează pe identificarea nevoilor elementare ale copilului, anticiparea lor și satisfacerea acestora. Educația prin reacție se referă la modificarea comportamentală folosind sistemul Pedepse – Recompense.
Iubirea necondiționată de care copilul are nevoie pentru a se maturiza stă la baza unei educații sănătoase prezentate cu exemple concrete și cu dovezi clare de iubire.
LACRIMI ȘI CRIZE DE FURIE de Aletha Solter
Nu te speria de lacrimile și crizele de furie ale copiilor! Acesta este mesajul pe care îl transmite cu blândețe și înțelegere Aletha în această carte. Și copiii mici, chiar și bebelușii simt durere, tristețe, frică, furie. Fii lângă ei cu calm atunci când se întâmplă.
„Când nevoia de a plânge este înţeleasă şi recunoscută, oamenii pot să-şi permită să se vindece prin lacrimi”, spune Aletha. Este valabil și pentru adulți și pentru copii.
MITUL COPILULUI RĂSFĂȚAT de Alfie Kohn
”Cum să procedez în acest caz?” ”Ce stil de educație să aleg pentru copilul meu?” sunt întrebări pe care aproape orice părinte și le pune. Sunt nehotărâri frustrante dintre 2 păreri diferite, între calea din stânga și cea din dreapta, alb sau negru, fără să te gândești că poți alege o cale de mijloc la fel de bună.
Despre aceste lucruri ne vorbește Alfie Kohn, despre a treia opțiune, despre calea de mijloc, despre culoarea gri. Și un concept interesant de analizat: parinții cloșcă. Este sau nu benefic pentru copii ca părinții să fie foarte apropiați, protectori și implicați? Și până la ce vârstă?
CELE CINCI LIMBAJE DE IUBIRE ALE COPIILOR de Gary Chapman & Ross Campbell
Timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile, mângâierile – acestea sunt cele 5 limbaje ale iubirii copiilor, conform autorilor cărții. Însă, trebuie interpretat corect comportamentul pentru a putea comunica eficient, pentru ca dovezile de iubire ale părinților să fie înțelese corect de copii.
Dacă cei mici simt că sunt iubiți sincer de către părinți, ei vor fi mai receptivi la sfaturile lor. ”Pentru ca un copil să se simtă iubit, trebuie să învățăm să vorbim limbajul său unic de iubire.”, spun autorii.
PĂRINTELE EFICIENT de Thomas Gordon
Thomas Gordon este un psiholog american de renume nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Psihologul propune un model de relație între părinți și copii bazată pe respect reciproc, încredere, ascultare activă.
Thomas crede că este foarte important pentru cei mici să creadă că pot ajunge singuri la soluții pentru problemele lor, spre deosebire de situația în care li se impune să facă într-un fel, să spună anumite lucruri.
În ceea ce privește pedeapsa și recompensa, Thomas spune: ” „Deși copiii mint foarte mult pentru că părinții lor folosesc recompensele și pedepsele, eu cred cu stăruință că tendința de a minți nu este ceva natural la cei mici. Este mai curând o reacție condiționată – un mecanism de adaptare, pentru a face față încercărilor părinților de a se impune prin metoda recompenselor și pedepselor. În familiile în care sunt acceptați și în care li se respectă libertatea, copiii e puțin probabil să mintă“.