Despre ce vorbim?
Ne putem imagina relațiile interpersonale ca fiind scena de manifestare a inteligenței emoționale, dimensiunea ce face posibilă observarea și măsurarea, în mod concret, a ceea ce implică inteligența emoțională. Nivelul abilităților noastre de relaționare interpersonală este cel care îi face pe ceilalți să aștepte cu nerăbdare să ne întâlnească din nou sau, dimpotrivă, să încerce să ne evite. În spațiul acestei dimensiuni, nevoile, dorințele și așteptările noastre pot fi anticipate, conștientizate, apreciate și tratate cu respect sau ignorate și zădărnicite. Calitatea relațiilor interpersonale este cea care determină climatul social și emoțional din interiorul familiilor, cartierelor, locurilor de muncă etc. Atunci când relațiile merg bine, ele construiesc acel spațiu comun în care fiecare se poate bucura de propria experiență umană prin împărtășirea ei cu ceilalți.
Stein și Book definesc competențele ce țin de relaționarea interpersonală ca „abilități de a stabili și de a menține reciproc satisfăcătoare, caracterizate atât de capacitatea de a oferi, cât și capacitatea de a primi, și în interiorul cărora încrederea și compasiunea – în sensul de simpatie – sunt manifestate deschis, la nivel verbal sau comportamental” (2011, p. 125). Partea cea mai dificilă este dată de condiția reciprocității. Dezvoltarea relațiilor – care sunt, cu adevărat, reciproc satisăcătoare – presupune renunțarea la o parte din control în favoarea altcuiva (o presoană sau chiar mai multe). Totuși, complementaritatea naturală ce caracterizează aptitudinile emoționale personale ne ajută să înțelegem faptul că această renunțare la control este exact ceea ce stă la baza responsabilității sociale. Nimic altceva nu ar putea să ne centreze mai rapid atenția și interesul asupra nevoilor grupului decât implicarea interesului față de propria persoană, adică atunci când „ne punem și noi piele în joc”.
Pentru a putea dezvolta o relație de reciprocitate autentică, este necesar să fim capabili să îi înțelegem pe ceilalți îndeajuns de bine încât să le anticipăm preferințele și să fim apți să le și satisfacem într-o anumită măsură… lăsându-i pe ceilalți să dea verdictul – dacă am reușit sau nu să le îndeplinim cerințele și în ce măsură. Pentru a face lucrurile încă și mai complicate, fiecare are momente în care poate fi înșelător în ceea ce privește propriile dorințe și așteptări sau în ceea ce privește propria disponibilitate de a oferi. Pentru a avea o relație cu adevărat profundă, va trebui, efectiv, să cunoaștem cealaltă persoană îndeajuns de bine încât să ne dăm seama cu precizie unde exagerează și să scoatem la iveală, în mod constructiv, realitatea personală a celuilalt, dar numai atunci când a face acest lucru este, într-adevăr, important. Mai mult, va trebui să fim capabili să recunoaștem momentele în care a face asta nu este cu adevărat important și, prin urmare, să renunțăm.
De ce ar trebui să ne intereseze?
Oricât de mult am încerca să ne prefacem că nu este așa, oamenii vor fi nevoiți să manifeste interes față de relațiile interpersonale pentru simplul fapt că sunt primate, iar primatele sunt, prin natura lor, animale cu trebuințe sociale înalte. Oamenii nu pot supraviețui în izolare mult timp. Biologia noastră ancestrală ne predispune să căutăm comunicarea cu ceilalți. Structura creierului și a inimii, neurotransmițătorii care circulă în întregul nostru organism, toate acestea sunt extensiile unui comportament practicat de milioane de ani. Nu ai cum să „fentezi” nevoia de a fi atins, de a fi luat în brațe sau de a ți se vorbi. Nu ai cum să nu cauți propria reflexie în apropierea unei alte ființe umane, cu excepția cazului în care suferi de vreo tulburare mintală, cum ar fi schizofrenia sau autismul.
Pe măsură ce planeta noastră devine mai populată și odată cu creșterea necesității de a împărți cu ceilalți resursele de care dispunem, abilitatea de a ne face prieteni și de a menține aceste prietenii devine esențială pentru progresul social și, cel mai probabil, pentru supraviețuire. Relațiile bazate pe încredere și devotament dintre vecini și dintre membrii unei comunități au fost ingredientele-cheie în succesul Revoluției Americane și în eforturile de stabilire a frontierelor. Numai odată cu dezvoltarea economică a avut loc acea relaxare ce a permis, la nivel de societate, genul de separare și fragmentare care este reper, astăzi, pentru normalitate. Această aliniere are, însă, costuri considerabile. În prezent, oamenii tind să manifeste o oarecare competitivitate față de vecinii lor, poate chiar suspiciune, și își doresc să nu fie deranjați de aceștia.
Pentru cei care au fost condiționați să creadă că succesul este o urmare directă a unei competiții câștigate, poate fi surprinzător faptul că nu ne costă nimic să reinvestim o parte mai mare din resursele noastre și preocuparea personală în responsabilitatea socială, iar acest lucru chiar ne crește toleranța la stres și ne face mai fericiți. Dacă vom fi mai sinceri cu noi înșine, vom redescoperi faptul că sociabilitatea stă în natura noastră.
Cum se poate dezvolta?
ↈ „Prietenia ar trebui să fie mai mult decât poate crâncenul Timp să reteze.”
T.S. Eliot, Omor în catedrală
Din fericire, tehinicile de a construi relații durabile și reciproc avantajoase sunt bine cunoscute și ușor de exersat pentru cei care își doresc cu adevărat să își consolideze această abilitate. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că, dintre cele 16 abilități ce stau la baza inteligenței emoționale, relaționarea interpersonașă este cel mai puternic influențată de constrângerile determinismului biologic ereditar. Fiecare este caracterizat de o anumită zonă de confort ce guvernează atât rezervele personale, cât și gradul de orientare personală către exterior. Putem învâța să acționăm în afara acelei zone de confort, însă vom avea nevoie să ne reîncărcăm bateriile, într-un fel sau altul, pentru a fi capabili să facem asta în mod constant.
Primul pas constă într-o examinare onestă a nivelului de satisfacție pe care îl experminentăm în prezent. Concentrează-te pe acele relații fundamentale din viața ta și gândește-te care sunt aspectele lor cele mai satisfăcătoare, respectiv nesatisfăcătoare. Al doilea pas este recunoașterea și acceptarea faptului că, daca vrei să îți faci prieteni noi sau să crești calitatea relațiilor din prezent, tu vei fi cel care va trebui să se schimbe.Obiectivul de a schimba sau de a îmbunătăți o altă persoană nu va fi niciodată unul util sau fezabil. Cel de-al treilea pas constă în abordarea unor comportamente specifice, cum ar fi dezvoltarea abilității de a asculta, de a te prezenta celorlalți sau de a găsi interese în comun cu cei din jur, descifrarea mesajelor nonverbale sau finalizarea conversațiilor în așa fel încât să încurajezi interacțiunile viitoare cu acele persoane.
Desigur, există și relații care ar trebui mai degrabă încheiate decât reparate, iar relațiile abuzive fac parte din această categorie. Capacitatea de a discrimina între relațiile în care se poate investi și cele la care se poate renunța ține de o aptitudine separată și există o mulțime de resurse disponibile ce tratează această tematică. Aici, însă, ne vom concentra pe modalitățile practice de a începe și de a îmbunătăți o relație sănătoasă.
Ce câștigăm?
Dezvoltarea acestei abilități poate aduce o mulțime de beneficii, de la reducerea nivelului de stres până la creșterea productivității, a creativității și a capacității individului de a se bucura de viață. Sărbătorirea realizărilor personale este un factor-cheie în obținerea fericirii. Pe lângă creșterea calitativă și cantitativă a relațiilor tale interpersonale, vei avea, cu siguranță, mult mai mulți prieteni alături de care să sărbătorești aceste reușite! Pe măsură ce îi vei asista pe clienții tăi în dezvoltarea abilităților specifice relaționării interpersonale, aceștia vor observa că își pot atinge scopurile propuse mai ușor și cu mai mult succes.