Te iubesc pentru ca te iubesc!

Autor: Niciun comentariu

Iubirea, în esență, nu are nevoie de nici o motivație. De nici un fel.

Iubirea, în starea ei pură, este dincolo de orice definiție, este o forță uriașă. De sine stătătoare. Care se manifestă plenar și desăvârșit. Ea  nu cere voie, nu este politicoasă, în același timp nu  rămâne acolo unde nu îi este locul. Acționează perfect.

De asta, explicațiile de genul: “ Te iubesc pentru că ești cea mai frumoasă și mai deșteaptă femeie”, “ Te iubesc pentru că ești un copil foarte bun”, “ Te iubesc pentru că ești cea mai bună mamă din lume”…nu prea au legătură cu iubirea, la acest nivel profund. Sigur, oamenii nu mint când spun toate astea însă dincolo de iubire este și  condiționare acolo. Ce s-ar întâmpla dacă … nu ai fi la fel de frumoasă? La fel de deșteaptă?… Calitățile nu rămân constante în timp. Frumusețea e trecătoare…inteligența, la anumite nivele are și ea coborâșurile ei, nu mai vorbim de scăpări:) Și celelalte calități își mai pierd din esență sau din manifestare, de-a lungul vieții.

Așadar, ce facem cu iubirea? O minimizăm sau ne ascundem în spatele unor fraze ipocrite, de tipul: “ După câțiva ani, dragostea se duce și rămâne respectul”. Nu am înțeles niciodată această maximă.. Cât de trist să fii să spui asta?!.. Și cât de mult să te minți pe tine însuți ?

Dragostea, ori este și se dezvoltă, pe măsură ce oamenii își respectă reciproc valorile de viață, principiile fundamentale, își construiesc vise și planuri împreună, și apoi muncesc până le văd ridicate ori…NU.

Dragostea se deteriorează doar pentru cuplurile în care, ceea ce i-a legat în mod confortabil împreună un timp, și asta nu a fost o dragoste pură ci mai degrabă o puternică atracție fizică, dublată de admirație pentru calitățile celuilalt și confortul emoțional pe care orice relație frumoasa de cuplu ți-o dă, se diminuează. Că un nor dens și frumos, care se tot subțiază cu fiecare zi. Că un cont bancar în care tot scoți bani și nu mai pui nimic la loc.

N-am înțeles nici frazele de genul: “ De azi încolo, consideră că nu mai eșți copilul meu. Faci ce vrei!..” Oare realizează vreun părinte de genul asta ce efecte au aceste cuvinte grele? “ …Sigur, el nu își smulge din piept cu forța toate sentimentele de părinte și își reneagă emoțional copilul. E mai degrabă despre furia și frustrarea că nu mai deține controlul. Stiu părinți care refuză să comunice cu copii lor doar pentru aceștia că nu au mers pe drumul trasat de ei. Și se acopere cu fraze de genul: “ I-am vrut tot binele…atâta m-am zbătut…tot ce am făcut , am făcut pentru el, și uite cum se alege praful”..  Asta nu e dragoste pură, ci mai degrabă o dragoste înăbușită de frică. Frica care te împinge să dețîi controlul. Să manipulezi emoțional, mental, să condiționezi …fară rost…în cele din urmă.

Iubirea, în esență, nu are nevoie de nici o motivație. Când iubești, indiferent la cine ne referim: soț, soție, iubit, iubită, copii, părințîi, bunici, alte rude și rubedenii..sau pur și simplu prieteni, nu iți cauți motivație. Că n-ai de ce. Pur și simplu, doar te bucuri că îi iubești. Și te consideri norocos. Sau norocoasă 🙂

Te cufunzi în acest sentiment, că într-o cadă plină cu spumă și te simți…foarte liniștit. Că o liniște de lac de munte. Sunt momentele noastre reflexive, puține la număr, în viața asta în care ne-am împins singuri să ne grăbim din ce în ce mai tare. Și nu e rău că  facem multe și vrem mai mult. Doar că e bine să alternam momentele de viteza, de acțiune cu cele de introspecție. Clipele astea, profunde, de analiză, sunt chiar importante. Sunt ca niște bule de oxigen. Și ne ajută să mergem mai departe, mai împliniți. Și mai motivați pe direcția noastră.

Citeam o urare de dragoste de la o soție către soțul ei, pe un blog, care suna ceva de genul: “ Te iubesc pentru că ești bogat. Ai buzunarele inimii pline cu dragoste, înțelegere, toleranță.” Mi-a plăcut metafora. Desi poate sună și aici un pic a condiționare, măcar e mai aproape de nevoia profundă, sufletească de dragoste.

Stiu că sunt mulți sceptici care nu cred în iubire pură. Parca-i auzi:“ Dom’le, nu exista iubire fară condiționare, până și iubirea de familie e condiționată genetic, sunt relații de sânge.”  Sau:..” Nu există iubire pură în cuplu. Hai să fim serioși! E o combinată intre atracție sexuală, apreciere, respect și interes pentru diverse avantaje pe care ți le aduce acea relație: bani, bunuri, imagine socială, confort emoțional, etc

Nu vreau să propun tabere, care crede ce. Și de ce. Până la urmă, avem păreri și idei diferite și daca unele ne ajută să mergem mai departe cu un zâmbet în suflet și mai multă motivație pentru a face lucruri frumoase, e foarte bine. Și dacă în plus, reușim  să-i sprijinim și să-i inspirăm  pe alții, e perfect !

Personal cred, că deși aceasta stare de iubire pură este rară, și nu o trăim constant,  totuși ea cu siguranță există și nu poți să o negi doar pentru nu ai trăit-o tu.  Mai degrabă poate ar fi bine să iți pui problema unde te autosabotezi. Și mai ales.. DE CE?

Ți-e frică de singurătate, de părerile altora, de percepțiile lor? Ți-e frică de sărăcie, de neputință legată de bătrânețe? De necunoscut?..

Teme de reflectat pentru cei mai mulți și până atunci, merită să ne uităm la exemple frumoase. Nu din filme..ci din realitatea imediată din cercul nostru aparent mic.

“ Caută și vei găsi” scrie în Biblie. Ce gândim, atragem. Dacă vrem să cunoaștem oameni adevărați, cu suflete frumoase și exemple frumoase de a trăi, trebuie doar să îi căutam cu mintea. SINCER. Sinceritatea e singura condiție. Și ei vor veni. Ușor, natural, că pe o scenă pe care i-am chemat.

Personal am văzut foarte multe exemple frumoase de iubire. Și tot ce-am făcut, i-am căutat mental. Alt efort nu am făcut. Și au tot venit. Și tot vin. Și m-au inspirat și mă inspiră în continuare, să trăiesc frumos și să îmi construiesc o viață că în visele mele.

Mă uit la familia mea, soțul meu și fetița mea și aproape nu-mi vine să cred. Sunt perfecți amândoi. Muuuult peste așteptările mele!.. Iar gurile rele spun că sunt foarte pretențioasă! 🙂 Mi-a zis un psiholog amic, recent, după ce mi-a văzut fetița: “ Ai copilul pe care orice părinte și l-ar dori! …Am zâmbit…și am tăcut. Nu simțeam să mai adaug nimic. Era perfect și complet ce spusese.

Nu pot să descriu  exact cum mă simt când această făptură minunată îmi zice odată la câteva zile: “ Mami, te iubesc atât de mult!..” Doar pot să spun că îmi umple sufletul de bucurie!.. Și de mulțumire, că oricâte  greșeli o-i mai face și eu că mamă, știu că sigur fac o treabă bună per-total, de suntem în așa armonie!..

Soțul meu e în alt registru:) Zice: „ Decât să iți spun că te iubesc, mai bine iți demonstrez.“ Și demonstrează!…Constant, de când ne cunoaștem. Este mereu alături de mine, mă sprijină în orice. Toate astea se traduc, în forma lor pură, prin iubire. O iubire care a crescut mereu, cu fiecare an în parte. Și eu, îl iubesc în fiecare an, mai mult, și la un nivel mai profund.

Cred că marile împliniri ale vieții vin atunci când iți vezi visurile cu ochii. Și nu mai refer la case sau mașini. Deși nu sunt rele deloc nici astea, ba chiar necesare 🙂 Dar cred că pe primul loc ar fi bine să ne împlinim visele de suflet, în special cele de relații  de viață.

Dar,…oare toți gândesc așa?..

Curioasă din fire, am dat un search pe google, să văd ce caută lumea în zilele noastră despre iubire. Am găsit următoarele: ” Mesaje de iubire, statusuri de iubire, declarație de dragoste, statusuri de dragoste, declarații de dragoste emoționante, mesaje de dragoste pentru el, bună dimineața iubire, ce este iubirea, descrieri de iubire, mesaje de dragoste lungi, cuvinte de dragoste, declarații de dragoste pentru el lungi, texte de dragoste, mesaje frumoase de dragoste, imagini cu iubire, sms de dragoste, mesaje de iubire pentru el, mesaje de dragoste pentru soție, poezii de dragoste pentru el“.

Nu știu dacă ați avut răbdare să citiți tot, dacă nu, n-ați pierdut nimic. Vă spun eu rezumatul. Caută texte de iubire pentru diverse ocazii. Mai mult ele pentru ei decât invers. Și imagini, să le atașeze frumos lângă 🙂 Nu?.. să iasă vizualul frumos!

Deci…căutăm cuvinte. Las pe fiecare să tragă concluzii de aici. Sunt multe concluzii și  de altfel multe ipoteze…

Cert este un lucru, pentru mine, cel puțin. Cuvintele sunt că dulciurile. Ne plac, ne dau o stare bună, ne sunt necesare însă nu înlocuiesc o nutriție sănătoasă. Cred că alimentele de bază, cu nutrienți mulți sunt faptele, care au la bază valorile de viață. Și sentimentele noastre în stare pură. Și cred că DRAGOSTEA este cea importantă. De aici derivă și acceptarea, iertarea și toleranță.

Te iubesc, pentru că te iubesc“. Cred că e o declarație mai mult decât suficientă. Și dacă ne-am spune-o și nouă, la nivel intrapersonal, ar fi perfect.

Dacă ne iubim pe noi înșine, pentru că SUNTEM și nu pentru că AVEM sau PUTEM, cred că știm ce este cu adevărat, iubirea de sine.

Dacă facem abstracție de toate calitățile noastre și toate realizările noastre, și încă avem o motivație să ne valorizăm sufletește profund, atunci chiar ne iubim cu adevărat!:)

 

Ce este stima de sine?